Paul Chipriean – Copiii văd, NU ascultă

Paul Chipriean vorbește despre construcții, business și echipe, însă experiența sa de lider se întâlnește firesc cu cea de tată în dialogul cu Constantin Felix Tătaru, realizatorul podcastului Tați care iubesc.

Paul Chipriean este Country Manager și Director of Windows Solutions la REHAU Romania, dar familia este, pentru el, locul în care încearcă să lase funcția profesională deoparte și să construiască o atmosferă bazată pe apropiere, ordine și responsabilitate. Iar multe dintre principiile care îl ghidează ca manager se regăsesc și în relația cu fiul său, Aron.

Unul dintre acestea este ordinea, înțeleasă nu ca o regulă rigidă, ci ca un exercițiu care poate influența felul în care îți începi ziua și îți organizezi viața. De la făcutul patului până la strângerea mesei sau a jucăriilor, Paul încearcă să îi transmită fiului său că lucrurile mici, repetate cu perseverență, construiesc obiceiuri. La fel de importantă este educația: nu își dorește ca Aron să fie neapărat primul, ci să înțeleagă valoarea studiului și a învățării, convins că acestea îi vor oferi mai multe posibilități în viitor.

Această convingere vine și din propria copilărie. Mama sa a fost învățătoare, iar primii ani de școală au însemnat teme făcute riguros și respect pentru educație. Chiar dacă atunci nu aprecia întotdeauna disciplina impusă, astăzi consideră că acei ani i-au oferit o fundație importantă. De la bunicii cu care a petrecut mult timp la țară a primit alte repere: credința, apropierea de natură și ideea de a căuta binele. Copil fiind, visa chiar să devină „înger”, pentru că își imagina că astfel ar putea face minuni și salva oameni.

Mai târziu, această preocupare pentru ceea ce este bun în ceilalți s-a transformat într-un principiu de leadership. Un fost șef l-a învățat să nu vină cu explicații despre ceea ce nu funcționează la oameni, ci să descopere ce au valoros și să construiască pornind de acolo. Paul spune că nu își dorește să schimbe oamenii, ci să le descopere potențialul. Este o perspectivă care poate fi la fel de relevantă pentru un tată: în loc să încerci să modelezi copilul după propria imagine, să cauți ceea ce are el bun și să îl ajuți să dezvolte acele calități.

În relația cu Aron, Paul se vede mai degrabă ca un tată-prieten decât ca un „șef”. Își dorește ca fiul său să vină spre el și să poată vorbi deschis, chiar dacă recunoaște că timpul limitat și ritmul profesional fac uneori dificilă această apropiere. Tocmai aici identifică și unul dintre lucrurile la care mai are de lucrat: să creeze mai mult spațiu pentru conversații și să îl ajute pe Aron, care nu povestește întotdeauna cu ușurință ce simte sau ce i se întâmplă, să se deschidă.

A deveni tată i-a schimbat radical și perspectiva asupra viitorului. Dacă înainte el și soția sa trăiau mai mult ancorați în prezent, venirea copilului i-a făcut să gândească pe termen lung. Educația, oportunitățile și experiențele pe care Aron le-ar putea avea sunt privite acum cu ani înainte. Totuși, Paul nu vrea să transforme această preocupare într-o formă de control. Își dorește să îi prezinte fiului posibilitățile, dar decizia finală să îi aparțină. Pentru el, un părinte poate explica și orienta, dar nu ar trebui să aleagă viața copilului în locul lui.

Mai presus de performanță, valoarea pe care își dorește cel mai mult să i-o transmită este integritatea. Să aibă „coloană vertebrală”, să își asume ceea ce face și să spună adevărul chiar și atunci când știe că vor exista consecințe. Alături de aceasta vine respectul: pentru oameni, pentru munca lor, pentru bani, pentru natură și pentru lucrurile pe care le găsim în jurul nostru și pe care, adesea, le considerăm de la sine înțelese. În viziunea lui Paul, acestea sunt reperele cu care un copil ar trebui să plece în viață.

La fel de importante sunt însă autonomia și experiențele proprii. Paul consideră util ca un copil să iasă treptat din spațiul în care este permanent protejat – de exemplu, prin tabere și alte contexte în care trebuie să se descurce fără părinți. Acolo va întâlni situații neplăcute, conflicte sau poate chiar bullying, dar va începe să învețe cum să le gestioneze. Protecția părintelui nu ar trebui să însemne eliminarea tuturor dificultăților, ci pregătirea copilului pentru momentul în care va trebui să le înfrunte singur.

O altă lecție pe care Paul Chipriean vrea să o transmită mai departe vine din propriile eșecuri. A pierdut bani într-o afacere, a făcut investiții neinspirate și a refuzat la un moment dat o oportunitate profesională pe care ulterior a regretat-o. Niciuna dintre aceste experiențe nu l-a doborât. Dimpotrivă, l-au învățat să înțeleagă mai bine riscul și să recunoască oportunitățile. Pentru el, eșecul poate fi extrem de valoros dacă înveți ceva din el și nu repeți aceeași greșeală. Este poate și una dintre cele mai utile lecții pentru un tată: să nu îi ceară copilului să evite orice eșec, ci să îl ajute să crească prin el.

Află mai multe urmărind dialogul dintre Paul Chipriean și Constantin Felix Tătaru în cadrul podcastului Tați care iubesc: