
Părintele Vasile Ioana, despre tatăl ca exemplu de viață
ianuarie 31, 2026Ediția din 2025 a evenimentului Tați care iubesc i-a avut invitați, ca speakeri, și pe psihologii Matei Stănculescu și Ioan Ungureanu – fondatorii DadsAround, primul podcast de parenting pentru tați divorțați din România, care poate fi ascultat și la Itsy Bitsy FM. Cei doi au ales să pornească de la o realitate directă: câți dintre tați sunt divorțați sau separați și câți cunosc un astfel de tată. „Probabil toată lumea”, a venit răspunsul din sală. De aici, cei doi au spus că și-au împărțit discursul „între întuneric și lumină”.
Partea „mai sumbră” a fost introdusă printr-un fapt statistic puternic: tații divorțați sau separați au „un risc de suicid de opt–nouă ori mai mare” decât ceilalți tați. Întrebarea a fost simplă: de ce?
Unul dintre motive este „incongruența dintre ce vede societatea în tată și cum se simte de fapt tatăl”. Societatea îl vede ca pe „bărbatul care s-a eliberat”, care poate ieși și se poate distra. În realitate, mulți tați trec printr-un „doliu total neînțeles” și printr-o singurătate apăsătoare.
După programul de muncă, mulți ajung acasă și trebuie „să se refugieze în ceva”. Statistic, timpul petrecut cu copilul este mai mic decât al mamei, iar serile devin lungi și goale. Grupul de prieteni, de multe ori comun cu fosta parteneră, nu mai este perceput ca un spațiu sigur, iar tatăl „se retrage”.
Întrebarea devine: în ce se retrage? Ar fi ideal, spun ei, să fie în lectură, psihoterapie sau rugăciune. „Din păcate, nu face asta.” Mai la îndemână sunt „băutura, pornografia, platformele de dating și alte vicii”, care duc la „o stare depresivă și la gestionarea stresului într-o formă nesănătoasă”.
Această stare afectează nu doar viața personală a tatălui, ci și capacitatea lui de a se mobiliza, de a construi o nouă relație sau de a se dedica copilului. Și totuși, aici începe partea luminoasă.
Chiar dacă timpul petrecut cu copilul este mai redus, „nu durata contează, ci calitatea timpului”. Nu este relevant cât stai, ci „ce faci atunci când stai”.
Cercetările prezentate de Ioan Ungureanu arată că diferența majoră nu este dată de statutul marital, ci de „starea psihoemoțională a tatălui”. O implicare parentală „sănătoasă și puternică” produce efecte vizibile indiferent dacă tatăl este căsătorit sau divorțat. De asemenea, conform studiilor, implicarea tatălui contribuie la dezvoltarea cognitivă a copilului și la „rezultate școlare net superioare”. Tatăl tinde să folosească un vocabular mai bogat în interacțiune, iar acest lucru are impact direct asupra dezvoltării limbajului copilului.
Un alt element esențial este jocul. „Copiii învață prin joacă.” Implicarea tatălui în joc nu este un moft, ci o componentă esențială a dezvoltării.
Datele arată și alte efecte importante: implicarea tatălui este asociată cu o mai bună reglare emoțională, niveluri mai scăzute de anxietate, depresie și comportamente de risc. Lipsa tatălui, în schimb, este corelată cu vulnerabilități crescute în adolescență.
Din experiența lor directă, cei doi psihologi au observat că „atunci când tații sunt ascultați, ei au ceva de zis”. Din această nevoie s-a născut proiectul dedicat taților divorțați, un spațiu de suport care nu exista atunci când Ioan însuși a trecut prin divorț.
Grupurile de suport oferă un cadru în care tații pot vorbi despre emoții, dileme și direcții. Pentru mulți, „cele două ore petrecute în grup sunt lucruri pe care nu le-au făcut aproape niciodată”: au vorbit deschis despre ce simt.
Un alt aspect sensibil este faptul că „40% dintre tații divorțați fac un pas înapoi” după câțiva ani, reducând implicarea. Motivul este adesea conflictul permanent dintre foștii parteneri, în care copilul devine „fileul de ping-pong”. Unii tați aleg retragerea pentru a proteja copilul de tensiune.
Totuși, mesajul primit de la mulți dintre ei este clar: își doresc să petreacă timp de calitate cu copiii și „își doresc chiar să se înțeleagă cu fostele partenere”. Dorința de colaborare există, chiar dacă nu este întotdeauna vizibilă.
În plan preventiv, cei doi subliniază importanța terapiei de cuplu înainte de divorț. „Dacă simți că ceva scârțâie, deja trebuie să vii.” Terapia este prezentată ca o formă de „igienă a cuplului”, nu doar o soluție de criză.
Pentru situațiile deja tensionate juridic, accentul este pus pe mediere și pe menținerea dialogului „în interesul copilului”. Nu există „soluții universale”, dar există sprijin specializat.
Întrebați ce înseamnă timp de calitate, răspunsul a fost simplu: „este timpul în care ești în prezent”. Atenția reală, 100%, este elementul transformator într-o relație – la fel ca în psihoterapie. Prezența facilitează dezvoltarea și echilibrul.
Vizionează intervenția lui Matei Stănculescu și a lui Ioan Ungureanu pe scena evenimentului Tați care iubesc și află mai multe despre provocările taților și despre cum poți avea o relație autentică cu copilul tău:





